Vreau s-aprind ultimul meu mal când nu mai simt şI luna-n ape negre ar tăcea Să mă sting dus de valuri verzi în larg de mări Singur cum eram când am venit.
Am să trec ca şI cum pe albe foi închizi un cerc şI mâna ta deprinde alt contur Pot să iert sau pot să mint că pot să iert cumva Când tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva.
Ai putea să te minţI că voi fi tot aici cumva Dar ştim atât de bine să uităm Dacă vrei două pietre-n alb s-arunci nu să le iei În gândul tău să nu mai fiu nimic.
Toate pietrele albe adună uitare şI tot ce e viu se stinge şI moare
Neagră uitare acoperă urma Eşti sânge şI lut viaţa ta-I una.
