Era atît de simplu
Un băiat obişnuit
Să muncească zi şi noapte
Căci n-avea nimic
Avea un singur vis
Să ajunga renumit
Şi a visat întruna
Până când visul i s-a împlinit
Banii au început să curgă
Faima, orgoliul să i-l ungă
Nimeni nu mai putea s-ajungă-n preajma lui
Haine de cea mai bună firmă
Patru modele de maşină
Toate nu valorau nimic
Căci sufletul lui era-mpietrit
Nu, nu, nu sunt eu
Cel pe care-l văd mereu
Chipul ăsta nu-i al meu, nu-i al meu
Nu, nu, nu sunt eu
Cel pe care-l văd mereu
Visul ăsta nu-i al meu, nu-i al meu...
Prietenii de-o viaţă
I-a schimbat cu alţii noi
Care au ştiut să-i spună tot ce-a vrut s-audă apoi
Pierdea nopţi prin cluburi cu femei uşoare şi
Se minţea ca-i fericit în fiecare zi
Banii au început să curgă
Faima, orgoliul să i-l ungă
Nimeni nu mai putea s-ajungă-n preajma lui
Haine de cea mai bună firmă
Patru modele de maşină
Toate nu valorau nimic
Căci sufletul lui era-mpietrit
Nu, nu, nu sunt eu
Cel pe care-l văd mereu
Chipul ăsta nu-i al meu, nu-i al meu
Nu, nu, nu sunt eu
Cel pe care-l văd mereu
Visul ăsta nu-i al meu, nu-i al meu...
L-am întrebat odată, uitandu-mă-n oglindă
De mai ştie să iubească, de mai ştie să simtă
L-am întrebat dacă aude sunetul cald al pianului
Sau a cazut de tot în acordul trist al banuluï
