În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflã-n zare desteptare...
În rîu de salbã selenarã
Curge soma vesniciei
Pe drum bãtut cu piatra rarã.
Scãldat în spume ancestrale
Încãlzit rubinul varsã
Prin duh de foc cu limba arsã,
Pe loc trecut de noapte lungã,
În timp bãtrîn si fãrã umbrã.
În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceatã-nflãcãratã un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmã neînchegatã,
Din fir de apã fermecatã.
Prind dorinta-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va sã vie.
De pãmînt sã prindã trupul,
Ca din vis sã se iveascã
Iar din pãlmi sã nascã faptã.
